Versete din Biblie Despre Acceptance
Bible verses about Acceptance
The path to spiritual growth often winds through the valleys of acceptance – accepting ourselves, accepting others, and accepting God's divine plan. Scripture provides a guiding light, illuminating the profound importance of embracing acceptance not as passive resignation, but as an active choice to trust in God's wisdom and grace. Through verses that encourage compassion, forgiveness, and understanding, we discover that acceptance is a powerful catalyst for healing, reconciliation, and ultimately, a deeper connection with the divine. By studying these passages, we can cultivate hearts that mirror God's unconditional love and find peace in surrendering to His perfect will.
Cel Mai Folositoare Versete
Începe-ți studiul cu aceste pasaje selectate cu grijă
Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere.
A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină”,
au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor şi el a ars grăsimile pe altar.
Scripture Passages
Samuel creştea, Domnul era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele sale.
El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor.
Eu sunt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel, şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moştenirea Domnului?”
din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el o sută zece bărbaţi;
Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
Căpetenia casei părinteşti a familiilor chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
Popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor.
În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n-au fost şi nu vor mai fi.
Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei;
Îţi dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.”
Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
Un om curat să strângă cenuşa vacii şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.
Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul şi au împărţit ţara.
Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi străbătut.
Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţe şi acasă la tatăl ei.
tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea de Apus,
Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut”. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.”
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legământ. Voi face în faţa întregului popor minuni care n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului şi prin tine voi face lucruri înfricoşătoare.
Pe când stăteau ei la masă, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului care-l adusese înapoi.
Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel.
A apropiat apoi berbecul pentru arderea-de-tot, şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
Fraţii lor, leviţii, erau însărcinaţi cu toată slujba locaşului Casei lui Dumnezeu.
împăratul Iarmutului, unu; împăratul din Lachis, unu;
Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune.
Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.
Cine va fi atins de cel cu scurgere şi nu-şi va spăla mâinile în apă să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi va fi necurat până seara.
Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nicio lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
Au pornit de la muntele Şafer şi au tăbărât la Harada.
Heţron, din care se coboară familia heţroniţilor; Carmi, din care se coboară familia carmiţilor.
Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.
Şi atunci să strigi şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. „Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” –
Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
Cel curat să stropească pe cel necurat a treia zi şi a şaptea zi şi să-l cureţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi seara va fi curat.
A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia şi a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum.
The Bible's verses on acceptance paint a powerful picture of God's unconditional love and the importance of extending that same grace to ourselves and others. From Romans 15:7 urging us to welcome one another as Christ welcomed us, to Ephesians 4:2-3 highlighting forbearance and unity, these scriptures challenge us to move beyond judgment and embrace the inherent worth of every individual. Reflecting on these passages encourages us to cultivate empathy, dismantle prejudice, and build communities rooted in love and understanding. By embodying acceptance, we mirror Christ's compassion and create spaces where all can flourish, knowing they are valued and belong. Strive to integrate these principles into daily interactions, fostering a world that more accurately reflects God's heart for humanity.