Versete din Biblie Despre Departure
Bible verses about Departure
Understanding departure through scripture offers profound insights into life's transitions, both physical and spiritual. From leaving behind old ways to embracing eternal life, these verses illuminate the importance of faith, hope, and preparation. Exploring biblical accounts of departure, whether it's Abraham leaving his homeland or believers departing this earthly realm, encourages us to reflect on our own journeys. We are reminded that departure is not an end, but often a beginning, a stepping stone to something greater. By studying these passages, we gain wisdom to navigate change, find solace in times of loss, and strengthen our resolve to live lives worthy of the ultimate destination.
Cel Mai Folositoare Versete
Începe-ți studiul cu aceste pasaje selectate cu grijă
David s-a întors să-şi binecuvânteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte şi a zis: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!”
Ioab s-a dus la împărat şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine. Pentru ce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?
Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”
Scripture Passages
Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.”
Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.
Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare şi jalnică, şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
Tot ţinutul plângea şi scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pârâul Chedron şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.
Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.”
S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron,
Au pornit din Ţalmona şi au tăbărât la Punon.
Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.”
Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.
Moise dăduse unei jumătăţi din seminţia lui Manase o moştenire în Basan, şi Iosua a dat celeilalte jumătăţi o moştenire lângă fraţii lor, dincoace de Iordan, la apus.
Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
Au pornit din Ţalmona şi au tăbărât la Punon.
Tot ţinutul plângea şi scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pârâul Chedron şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.
Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.
Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii călăuză.
O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.
I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.
Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
Au pornit din Moserot şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată şi s-au oprit pe vârful unui deal.
Ţadoc era şi el acolo şi, cu el, toţi leviţii, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu, şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.
Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.”
Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat) şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”
Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu împăratul, căci eşti străin şi ai fost luat chiar din ţara ta.
Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”
Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine.
Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”
Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt, Sene.
Unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului
Şi Saul s-a dus acasă, în Ghibea, însoţit de o parte din ostaşi, a căror inimă o mişcase Dumnezeu.
Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi.
Iacov a zis: „Jură-mi.” Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.
Au pornit din Libna şi au tăbărât la Risa.
Au pornit din Obot şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
Împăratul a ieşit astfel şi tot poporul îl urma. Şi s-au oprit la cea din urmă casă.
Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.”
Scriptural departure, as illustrated through these verses, encompasses physical exits, spiritual transitions, and even the ultimate release from earthly life. Whether it's Abraham leaving his homeland in obedience, the Israelites departing Egypt towards promised freedom, or Paul's poignant reflections on his impending death, the theme resonates with profound meaning. These passages challenge us to consider our own departures, both literal and figurative. Are we willing to leave behind the familiar for God's calling? Are we prepared to depart from sin and embrace righteousness? Contemplating these verses encourages us to trust God in every transition, recognizing that even in moments of loss or uncertainty, He remains a steadfast guide. May these scriptures inspire faith, courage, and a deeper understanding of God's purpose as we navigate life's inevitable departures.