Versete din Biblie Despre Loss
Bible verses about Loss
Loss is an inevitable part of the human experience, a shadow that touches every life. Scripture offers profound comfort and guidance through these times, reminding us that even in the deepest sorrow, we are not alone. Exploring Bible verses about loss allows us to understand God's unwavering presence amidst our pain. These verses illuminate the path toward healing, revealing the eternal hope that transcends earthly suffering. They teach us about resilience, faith, and the promise of restoration, nurturing our spirits and reminding us that loss, though painful, does not define our journey with God.
Cel Mai Folositoare Versete
Începe-ți studiul cu aceste pasaje selectate cu grijă
Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.
S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
Scripture Passages
„Nu te bucura, ţara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic şi rodul lui va fi un balaur zburător.
Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor.
Acesta este ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.
Iosua nu şi-a tras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa până ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvârşire.
Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.”
Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp şi n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt şi l-a omorât.
Şi David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile şi picioarele şi i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormântul lui Abner, la Hebron.
Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe;
A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa sirienilor, până seara şi a murit pe la apusul soarelui.
Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.
nu le va da nimic din pieliţa nou-născutului, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.
Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor’.” Aaron a tăcut.
Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.
Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor.
Acesta este ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.
Iosua nu şi-a tras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa până ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvârşire.
Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul.
În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.
Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.’
Dacă hoţul este prins spărgând şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;
Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.
Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria, şi iată că ea avea lepră.
Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor.
Ea a cules spice de pe câmp până seara şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.
Vei naşte fii şi fiice, dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.
Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăţilor acelora şi vitele, dar au trecut prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii, până i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viaţă.
L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra în fruntea poporului;
Ruben s-a întors la groapă şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
dar, acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.
Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri.
Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
Ba încă toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii ei nu sunt născuţi.
Loss is an inevitable part of the human experience, a truth the Bible doesn't shy away from. The verses explored here, from lamenting grief to finding comfort in God's presence, offer a multifaceted perspective on navigating these difficult times. They remind us that sorrow is not a sign of weakness, but a natural response to love and attachment. More importantly, they highlight the unwavering presence of God amidst our pain, offering solace, strength, and the promise of eventual healing. Through reflection on these verses, we can find permission to grieve fully, hope for restoration, and a renewed faith in God's enduring love. May these scriptures serve as a beacon, guiding you towards peace and a deeper understanding of God's unwavering support during times of loss, ultimately fostering resilience and a strengthened spirit.