Versete din Biblie Despre Peace

David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.

Prorocie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?”

Înspre partea de apus, erau cincizeci de coţi de pânză, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint.

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc.

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.

Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune.

De acolo trecea la răsărit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Caţin, mergea la Rimon şi se întorcea până la Nea.

Cine umblă fără prihană umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.

Toate acestea să le pui în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui şi să le legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.

Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?

Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, Pe care au săpat-o mai-marii poporului, Cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!” Din pustia aceasta s-au dus la Matana;

Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşorii Templului Domnului.

mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.

Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri – pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.

După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.

Acestea sunt rânduielile, poruncile şi legile pe care le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.

Să n-ai nicio milă, ci să ceri viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.

Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov.

Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.

care să iasă înaintea lor şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.”

Acolo să vă aduceţi arderile-de-tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre.

Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea;

„Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare!

pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.

Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place;

„Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca Luna, curată ca Soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –

O voi pedepsi pentru zilele când tămâia Baalilor, când se gătea cu veriga de nas, cu salba ei şi alerga după ibovnicii ei, uitând de Mine, zice Domnul.

Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.