Versete din Biblie Despre Reassurance

Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile care se ridică împotriva lui, Le sfărâmă oasele şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.

‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,

Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc să înştiinţez pe Faraon şi să-i spun: ‘Fraţii mei şi familia tatălui meu care erau în ţara Canaan au venit la mine.

dar, dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie şi să-l scadă din preţuirea ta.

Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ea.

Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare

Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ şi ca o uliţă pentru trecători’.”

David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –

Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta ca să ne facem rău.

Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată!» şi nu te vei mai abate de la Mine.

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel.

Şi David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim.

„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.

Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu povăţuiai şi strângeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: ‘Tu vei paşte pe poporul Meu Israel şi vei fi căpetenia lui Israel’.”

Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.

până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea, vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.’

Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coş şi o plăcintă nedospită şi să le pună în mâinile Nazireului, după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.

Noi aducem deci ca dar Domnului fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.”

Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!

Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

Căpetenia casei părinteşti a familiilor chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.

Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: ‘Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile merg înaintea Lui».’

Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.

Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.”

Să nu mâncaţi din nicio mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetăţile tale s-o mănânce sau s-o vinzi unui străin, căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,

Când veţi intra în ţară şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncaţi din ele.

Vedeţi, voi aştepta în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni veşti din partea voastră.”

El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul,

Îşi va ţine El mânia pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’

unde să poată fugi ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gând să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui.

Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite.

Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!

Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!”

Ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare.